Spune-mi ce poate să-nsemne să înveți să zbori în gol?
Unde cade destinația, când n-ai niciun protocol?
N-ai nici reguli, nicio hartă, niciun mentor printre nori,
Te-ai trezit să sari de-odată și cu frică, și fiori.
Simți că singura resursă tot în inimă o porți
Kerosenul ce te poartă peste sutele de porți
Arde gheața așezată peste tot ce ți-ai dorit
Să te scoată din latența stării-n care-ai amorțit.
Te-ai dezis de siguranța ce părea să-ți fie imn
Și-ai fugit mâncând pământul spre o umbră de sublim.
Crește-n tine-o energie și o expansiune rară
Iar în jurul tău pereții cad de parc-ar fi de ceară.
Nu te mai lovești de marigini, nici de ziduri..niciun prag.
Porțile-ți deschid o lume peste tot ce-ți este drag.
E o transcendență vie și îți curge-n tot ce ești,
Nu o înțelegi dar știi că nici nu vrei să o oprești.
Ca un Phoenix ce renaște și un foc ce se aprinde,
Nu mai cazi, ci zbori mai bine-acum că teama de desprinde.
Cât de mult curaj să umpli frica de nescunoscut
Ca să sari în gol, știind că ești un Phoenix înnăscut.
