Bate vântul peste creastă,
Se împrăștie fricile,
Tragi mai jos de pelerină
Să-ți acoperi visele.
Doi coboară, șase urcă
Cinci s-au răzgândit pe drum
Unul tace și absoarbe
Liniștea de “nu știu cum”.
Ochii-ți strălucesc de viață
Și-ți cuprind dorința trează –
Suflul ce-ți hrănește zilnic
Inima ce tot crează.
Bate vântul peste creastă
Brațele încep să doară
Visele-ți par tot mai multe
Și mai greu de dus în poală.
Dar le duci pe fiecare
Și te pregătești de-avânt
Cu o dragoste eternă
Și de aer, și pământ.
N-ai niciun regret în suflet
Căci din toate mizele
Ce e mai profund ca zborul
În tandem, cu visele..
