1.Scenariul.
Ești pe DN1 și ai rămas fără benzină/ți s-a stricat motorul.
Iată următorul scenariu: Din nu contează ce motiv, treci sau ai trecut printr-o perioadă în care să spunem că nu-ți merge tocmai bine. Spune-i lipsă de motivație, dezorientare, depresie și așa mai departe.
Ești blocat, kaputt, ai rămas fără benzină și pare că, fie nu mai este nicio benzinărie prin apropriere, sau n-o vezi tu și te-ai dus naibii dacă ai început să-ți mai pierzi și vederea.
The future doesn’t sound so bright anyways, so…
… what the hell are we doing now?
Contextul: 1. Înțelegi de ce ai ajuns aici.
Ai vrut să pleci la Cluj și ți-ai băgat benzină pentru un drum de Constanța. Ai zis că e ok, n-oi fi fix tu ăla care să rămână fără benzină la dracu’n praznic. Dar ce să vezi, surpriză! Se întâmplă și la case mai mari, nenică. Măcar ești responsabil și îți asumi situația.
Contextul: 2. Ești în proces de indentificare a factorilor care te-au adus aici.
E primul tău drum de 600 de km și poate că n-ai avut experiența necesară încât să te pregătești mai bine pentru o cursă lungă.
Poate e un prim episod de acest gen și încerci să înțelegi contextul per ansamblu. Iar dacă ești aici, simplul fapt că treci printr-un proces de conștiință e un lucru bun. Înseamnă că ești prezent și descoperi lucruri noi despre tine, sau la o altă profunzime. Pe termen lung o să te ajute când te vei lovi de episoade similare.
Contextul: 3. Ai mai trecut prin asta și e doar o replică a unei experiențe trăite într-un alt “film”.
Nu e prima dată când ai rămas blocat pe DN1…Lucru care nu face neaparat situația mai ușor de depășit, atât că vii la bagaj cu mai multă înțelepciune și știi ce ai de făcut ca să-i dai bice mai departe. Simplul fapt că ți-e limpede că nu e un capăt de lume e un lucru important pentru psihicul tău.
Bottom Line. Indiferent în care dintre cele 3 contexte de mai sus te-ai regăsit, ce vreau să înțelegi e că povestea se schimbă atunci când vrei tu să se schimbe, cu accent și underline pe când. Am menționat că highlightul în toată ecuația asta e acel când? Da? Ok, moving forward!
De ce spun asta? Pentru că tu ești scenaristul principal în filmul tău și asta e exact unul dintre momentele acelea în care ai nevoie să te uiți în urmă, ca să-ți amintești ce episoade date naibii ai scris până acum. Că uneori uităm, asta e, ne mai lasă și memoria când are chef de mișto-uri, ideea e să n-o lași să facă asta în derivă.
Și revenind la firul poveștii de mai sus, variantele sunt următoarele:
A: Poți să stai cu capota ridicată pe marginea șoselei și să te rogi să oprească cineva să te ajute sau..
B:… poți să pui mâna pe telefon și să suni la prima firmă de tractări auto pe care o găsești pe Google.
Diferența dintre varianta A și B e că prima dintre ele poate să se prelungească la nesfârșit, pe când a doua e doar o chestiune de inițiativă. Asta așa, apropo, de acel când.
2.De ce ajungem aici?
Principiul de funcționare al roller-coaster-urilor.
De ce ajungem în aceste situații de cumpănă? Lipsite de: motivație, direcție sau, pur și simplu, chef de viață?
Că fix așa e viața, boss. E un roller-coaster care funcționază pe principiul conservării.
E un montagne russe și n-are cum să fie tot timpul pe culmi. Are un curs natural care urcă și coboară ca să mențină trenul în mișcare. Mi-au plăcut încă din copilărie r. coaster-urile (prima dată când am testat unul de proporții a fost la vârsta de 16 ani și am rămas topită după tumultul acela de senzații adunate într-un amestec de frică și adrenalină).
Prin urmare, citisem la un moment dat despre principiul lor de funcționare și teoria spunea cam așa:
Principiul fizic al unui r. coaster este destul de simplu – traseul trebuie conceput de așa natură încât gravitația să propulseze vagoanele pe șine. Se bazează pe o lege fundamentală a fizicii: legea conservării energiei. Asta este motivul pentru care structura oricărui r. coaster începe cu un urcuș anevoios.
Când urci, acumulezi energie potențială. Când cobori, aceasta se transformă în energie cinetică. Acest schimb continuu între cele două energii menține trenul în mișcare.
Odată ce ajungi în vârful dealului, ai cel mai mare cumul de energie potențială, care mai apoi este folosit pentru a parcurge restul traseului.
Pe același principiu al conservării funcționăm și noi, oamenii.
Culmile, succesele și obiectivele pe care le atingem atunci când suntem sus, ne ajută să conservăm energie pentru momentele în care vom fi jos. E un sistem de supraviețuire și o ciclicitate naturală prin care trecem fiecare dintre noi.
Așa și în povestea de mai sus.
…la un moment dat, fiecare dintre noi se trezește blocat pe DN1.
Notat. Mai departe…Plecăm și noi de aici…totuși?
3.Cum stă treaba cu perioada asta deprimantă?
A.k.a. ce simți când ești pe banda de siguranță.
Pe lângă faptul că atunci când ești pe tușă ești oricum într-o situație mai dificilă decât în mod normal, nu te ajută nici chimia organică foarte tare. Adică nivelul tău de serotonină e pe low și în situații de acest gen, devii mult la susceptibil la anxietate, stări de hiper-sensibilitate, oboseală și modificări constante de dispoziție. Iar dacă, de fel, nu stai foarte bine cu psihicul, riști să intri în efectul de domino.
Asta se mai poate traduce și în următorul traseu:
Nivelul de serotonină scade → Nivelul de cortizol crește → Intri în starea de alertă: Organismul tău percepe amplificat toți factorii care te pot expune unui pericol de orice natură → Intri într-o stare de inhibare indusă de subconștient, care este menită să te protejeze de feedback negativ → Automat, capacitatea ta creativă, cognitivă și stima de sine intră și ele în regres.
Adică nu mai ești atât de sociabil, modul tău de manifestare devine și el mai inhibat, nu mai ești atât de deschis în a-ți împărtăși opiniile de teama de a nu fi judecat & so on.
E psihologie pură. Un meci câștigat te urcă pe culmi și îți crește șansele de a-l câștiga pe următorul. Un meci pierdut, te răpune la pământ și se joacă cu stima ta de sine.
Asta este unul dintre motivele pentru care mediul în care îți petreci timpul în momentele în care ești pe tușă sunt extraordinar de importante! Factorii externi te pot ajuta să te redresezi mai repede sau îți pot amplifica starea de anxietate în care ești deja.
4.Cum demarăm mai repede?
a.k.a trying to get your butt back on the main road.
Eh, cum, știi și tu deja cum, dar e al dracului de greu uneori să iei inițiativa și să începi să faci acele lucruri pe care știi că trebuie să le faci. Că poate, cine știe, s-o fi oprind vreun zân cu fustă pe marginea șoselei să-ți repare mașina sau să-ți dea 5l de benzină. Și nu mă înțelege greșit, e și asta o soluție, dar tot implică să-ți miști fundul afară și să semnalizezi problema șoferilor care trec prin zonă.
And if ain’t nobody got time for solving your problems today, pal, you gotta do it yourself.
Dar revenind la întrebare, cum demarăm mai repede?
Sunt câteva hack-uri pe care le poți folosi și cam tot la chimie organică se rezumă.
Cu cât îți crești mai repede nivelul de serotonină din organism și manipulezi un pic balanța, cu atât revii mai repede pe carosabil.
- Deci, să revenim cu SEROTONINA la zi, zic.
Nivelul de serotonină îl poți regla prin lucrurile de mai jos:
-
- Sport (Trebuie să-ți faci o disciplină din asta totuși, știi vorba aia cu nu se face primăvară cu o floare).
- Activități care îți fac plăcere. (Tu știi cel mai bine ce cuprinzi aici, începând cu vacanțe, citit, mângâiat căței și pupat iubita/iubitul, just insert them into your routine on a regular basis and things will improve, you’ll see).
- Stai la soare. Pe bune, soarele ajută la asimilarea vitaminei D în organism și la activarea serotoninei în corp. Ține cont de asta cu atât mai mult cu cât ești o persoană care ajunge la birou pe întuneric și pleacă tot așa.
- Să tragem CORTIZOLUL pe dreapta.
Nivelul de cortizol amplifică stările de anxietate și depresie și inhibă producția de serotonină în același timp. Therefore, you gotta put this pal back in his place.
Cum?
- Cu Somn. Odihnă, odihnă, odihnă. Și nu orice odihnă, ci bine-ar fi să fie acele ore dintre 22:00 și 00:00. Asta dacă poți și-ți permite programul. Dacă nu, încearcă să indexezi măcar 7 ore de somn pe noapte.
- Cu mișcare. Activitatea fizică de orice fel ajută la eliberarea de endorfine în organism, care mai departe, scade nivelul de cortizol, responsabil pentru stres și anxietate.
- Și Meditație. Meditația practicată regulat te ajută să rămâi calm în momentele în care în mod normal ți-ai lua câmpii. Dacă am fi tot timpul zen, am trăi în Nirvana și am călări unicorni în loc să conducem mașini și să avem fluctuații afective, dar ghici ce, suntem oameni și nu suntem acolo. Prin urmare, mai avem și momente în care ne vine să plesnim pe cineva. (Din dragoste, normal).
Cam așa cu stările de anxietate și cumpănă. Vin și trec, lucru care e perfect normal. La ce îți recomand să fii atent totuși, e tiparul pe care acestea se repetă. Dacă reușești să identifici un context anume în care stările astea se activează, atunci prietene, s-ar putea să joci în filmul greșit. Sau să demarezi pe un drum de țară cu o mașină care nu e tocmai 4×4.
You know what I mean.
Dar privește partea bună: uneori, ai nevoie să-ți pierzi direcția și să o iei pe un drum greșit ca să te regăsești. After you found yourself, vei vedea că e mult mai ușor să găsești și traseul cel bun.
(Cât despre thumbnail, e tot un fel de sun bathing, dar în varianta de studio.)
Spor și love!
A
