(For English Version, scroll down)
RO:
2017 a fost un an bun. Cu suișuri și coborâșuri, cu experiențe diverse și schimbări de traiectorie care mi-au reconfigurat traseul la 180 de grade. A fost un an de excepție cu siguranță. Despre 2018, pe de altă parte, mi-am dat seama că va fi mai mult despre lecții. Inteligență emoțională și o pantă cu un unghi de creștere destul de provocator.
Vinerea asta am ieșit de la muncă și l-am sunat pe tata în timp ce mă îndreptam spre casă. Nu vorbim noi foarte des, dar când o facem, ne asigurăm că dacă vreunul dintre noi are nevoie de terapie, după o sesiune de genul ăsta, să nu mai aibă.
Între timp, am observat un bancomat și mi-am amintit că aveam nevoie să scot niște bani, așa că am început să fac pași în direcția cu pricina. Apoi, dacă tot am deschis discuția cu terapia, am început să-i povestesc tatei despre lucrurile cu care am rămas de la ultimele ședințe la care fusesem. Toate astea, în timp ce băgam cardul în bancomat și tastam pin-ul.
Ședințele de terapie (la propriu, de această dată) se prea poate să fi fost cea mai bună decizie pe care am luat-o în anul 2018 și îți spun și de ce:
- I got here, now what?
La începutul anului m-am regăsit în câteva situații dificile pe care nu am știut cum să le descurc. Sunt convinsă că ai fost și tu acolo la un moment dat, indiferent că a fost vorba de o experiență profesională sau personală. Uneori, viața ne pune în circumstanțe neașteptate, ca să învățăm niște lecții necesare. La fel mi s-a întâmplat și mie.
Am fost mereu curioasă și doritoare să învăț mai multe despre mine, dar de această dată era diferit. Îmi doream să sap mai adânc și să ating un strat mai profund în ceea ce privește filozofia din spatele proceselor antropologice. Așa că am decis să fac câteva ședințe de terapie.
- When you question things, you get answers. When you get answers, you understand and therefore, you get better.
Voiam să înțeleg de ce aveam un tipar de reacții în anumite situații și de ce nu reușeam să mi le explic pe moment. Voiam să știu cum pot gestiona emoțiile toxice și îmi doream să lucrez pe niște comportamente pe care voiam să le corectez. Dar cel mai important aspect, voiam să lucrez pe inteligența emoțională și să studiez mai atent reacțiile și atitudinile oamenilor în general, în anumite contexte.
Ne regăsim dese ori în situații difcile care nu se termină așa cum ne dorim și ne întrebăm unde am greșit. Uneori se vede unde, alteori ne dăm seama că problema nu este la noi defapt. Dar ca să poți să faci diferența între aceste două situații, trebuie să te cunoști pe tine, în primul rând. Și trebuie să o faci foarte bine.
Și chiar dacă e un proces continuu, din care înveți mereu lucruri noi, atât timp cât îți construiești o fundație sănătoasă, vei absorbi toate celelalte lecții într-un mod natural.
Practic, vei învăța să privești altfel momentele în care greșești. Nu ca pe eșecuri, ci ca pe experiențe din care înveți lecții importante.
Daniel Goleman spunea următoarele lucruri în una din cărțile lui:
If your emotional abilities aren’t in hand,
If you don’t have self-awareness,
If you are not able to manage your distressing emotions,
If you can’t have empathy and effective relationships,
Then, no matter how smart you are,
You are not going to get very far.
- Nu este despre a ne schimba unii pe alții.
Pe același subiect, dar într-un context diferit, acest domn simpatic (și morocănos pe alocuri), care se pretinde a fi tatăl meu, a punctat o idee înțelaptă în discuția noastră. Idee care susține ce spunem și eu mai sus și Goleman mai apoi:
Noi, oamenii, încercăm atât de tare să-i schimbăm pe cei din jurul nostru, având impresia că știm ce e mai bine pentru ei, când, defapt, răspunsul nu este în schimbare, ci în înțelegere.
Când oamenii voi fi capabili să se înțeleagă unii pe ceilalți și tiparele din spatele comportamentelor lor, vom ajunge în punctul în care vom fi capabil să trăim în liniște și echilibru. Indiferent de bagajul cultural cu care venim în spate, de locurile în care am crescut sau de credințele care ne diferențiază.
Și are dreptate.
În ceea ce mă privește pe mine, pe de altă parte, eu sunt în bootcamp în acest an minunat.
Vreau să descopăr lucruri noi despre mine și despre cei din jurul meu. Vreau să mă cunosc mai bine și să fac un pas înainte, spre o Andrada mai bună decât cea pe care o cunosc azi.
E challenging, nu e ușor și procesul în sine e destul de solicitant, dar merită și îmi aduce împlinire, iar asta e tot ce contează. Nu poți să treci la următorul nivel al cursei, fără să simți puțină tensiune la nivelul mușchilor, datorită creșterii.
Eram în celălalt capăt al orașului, cu telefonul într-o mână și portofelul în cealaltă. Voiam să plătesc o cămașă pe care o probabsem când am realizat că portofelul meu e gol.
- Stai puțin. (Eu)
- Ce s-a întâmplat? (Tata)
- Hai măăăăi, pe bune?
- Andrada, ce s-a întâmplat?
- Îți amintești că scoteam bani de la bancomat când te-am sunat, da?
- …I-ai uitat acolo.
- …
Unele lucruri nu se vor schimba prea mult, dar altele da, iar acelea depind doar de tine. Concentrează-te pe ceea ce poți schimba și îmbunătății, iar lucrurile bune vor începe să se întâmple de la sine.
Love, A
EN:
2017 was a good year. With ups and downs, lots of experiences and unexpected changes that swept me off my feet. It was a fiery year for sure. In what concerns 2018 though, I realised it will be more about learning. Emotional Intelligence and growing.
This Friday I got out of work and dialed Dad, while starting to walk on my way home. We don’t talk too often, but when we do, God, that’s hell of a theraphy session for both of us! It was the same this time.
In the meantime, I noticed an ATM and I remembered I ran out of money, so I started heading there, while still talking on the phone. I began to tell him about the things I learned about myself and people in general on my theraphy sessions, while inserting my credit card in the ATM. These sessions were probably the best decision I took in 2018 and here’s why:
1. I’m here, now what?
At the beginning of the year I found myself facing a couple of situations I did not know how to handle. We’ve all been there, regardless the fact that was a professional or a personal experience. Sometimes, life puts you in specific circumstances in order to learn a lesson you need at that time. The same thing happened to me.
I’ve always been curious and willing to learn more about myself, but this time was different. I wanted to go further and reach a deeper level of understanding the processes behind the human behavior. So I decided to start a couple of theraphy sessions.
2. When you question things, you get answers. When you get answers, you understand and therefore, you get better.
I wanted to understand why I had particular reactions in specific situations and why I couldn’t explain them at the moment. How can I manage destructive emotions and work on some behaviours that I needed improve. And the most important aspect, I wanted to focus on the fine line between my own reactions and people’s response to particular gestures and attitudes.
We often find ourselves in messy situations that doesn’t end up they way we expect to, and we’re wondering what we’ve done that was wrong. Sometimes we figure it out and sometimes we realise that the problem wasn’t us. However, to be able to distinguish that, you need to know yourself as best as you can. And although it’s an on going process, if you set up a healthy fundation, the rest of the lessons will be absorbed naturally.
You will learn to reframe failure as an opportunity for growth.
Daniel Goleman said in one of his books the following:
If your emotional abilities aren’t in hand,
If you don’t have self-awareness,
If you are not able to manage your distressing emotions,
If you can’t have empathy and effective relationships,
Then, no matter how smart you are,
You are not going to get vert far.
3. It’s not about changing eachother.
On the same subject, but a different context, this funny (sometimes grumpy) man that sustains to be my father, pointed out a wise thought in our discussion. An idea that supports what I wrote above and what Goleman highlighted too.
He said: Us, humans, we’re trying so hard to change our peers thinking that we know what’s best for them, when the answer is not in the change, but in the understanding.
When people will be able to understand eachother and the patterns behind their behaviours, the world will get to the point where we’ll live in peace and ballance. No matter the cultural luggage, the places we’re coming from or the beliefs that makes us different from eachother.
And he’s right.
In what concerns me, I’m on a bootcamp this year. Working to learn new things about myself and those surrounding me. I’m working to make a step further, closer to a version of Andrada that is better than the one I know today. It’s challenging, it’s not easy and the process itself is pretty consuming, but it’s worth it and it brings me fulfillment. And that’s all that matters.
You can’t get to the next level of the race without experiencing a little muscle tension, due to growth.
I was on the other side of the city, still talking on the phone and with the wallet in my other hand waiting to pay for a shirt I tried on. I opened the wallet and it was empty.
-Wait a second. (Me)
-What happened? (Dad)
-Oh, come ooooooon! Really, girl?
-Andrada, what happened?
-You do remember I was cashing out some money at that ATM when I called you, right?
-…you forgot them there.
-…
Some things won’t change too much, but some will and those are totally up to you!
Focus on what you can impact. And improve!
Have an amazing week ahead!
Love, A
