G E N E S I S

Știi asfaltul ce se-ntinde și se scurge în Dahab?
Peste dune, printre cactuși,
Peste stâncile ce ard?
Ca o rută fără semne, fără ancore de timp,
Nu știm când sau unde-ncepe,
Și nici capătul nu-l știm.E ceva tacit în tine ce-l citește și îl simte
E electric și îți curge
Și prin vene și cuvinte.
Nu e despre destinație, și nici nu a fost vreodată
Este despre evoluția
De pe margini, expandată.

Nu există “o” viziune, nu e niciun sfânt graal
Sunt mai multe și se leagă
Într-un șir fără final.
Și în tine stă geneza ce le naște în extaz
Ca o evadare-n masă
Dintr-un colț de Alcatraz.

Ai creația-ntipărită-n ADN, peste măsură
Și o dependență crasă
De adrenalină pură.
E lumină și-ntuneric, e sublim și e blestem,
Într-un foc de alchimie
Sub un jurământ solemn.

Știi asfaltul ce se-ntinde și se scurge în Dahab?
Peste dune, printre cactuși,
Peste stâncile ce ard?
E ceva tacit în tine ce-l citește și îl simte.
Doar e o oglindă veche,
Ce-ți reflectă trup și…minte.

July 21st, 2020