E ora 19:00 și ar fi trebuit să decolăm în 10 minute, dar poarta de îmbarcare nici măcar nu s-a afișat . Sunt convinsă că nu mai ajung în timp util pentru prima ședință din noul mandat și, cumva, mă bucur.
Macar voi merge direct acasă, unde nu am de gând să fac altceva decât să plonjez direct în pat. Oboseala adunată în ultima lună își spune cuvântul tot mai tare și nu prea mai pot să mă fac că plouă.
Merg să verific din nou panoul: s-au actualizat zborurile. Cluj-București – întârziere de 35 de minute.
Îmi scot laptopul din husă și mă așez cu draft-ul de word deschis. Pe geamul dinspre pista de decolare se reflectă un apus de vară atât de odihnitor și de cald de parcă toate gândurile din lume s-ar pierde în el într-o secundă.
În momentul ăla de ”time freeze” m-am pierdut și eu într-un flashback a ceea ce a înseamnat iunie pentru mine: 3 drumuri cu dus-întors de la Cluj la București, o disertație de scris, de înscris și de predat, un ultim eveniment Rotaract de pregătit înainte de schimbarea mandatului și un curs de specializare de parcurs, pe lângă job-ul full time.
Fu mișto. Serios, chiar a fost!
Bine, poate că, fix acuma, dacă m-ai întreba ce mi-aș dori cel mai mult în viața asta, ți-aș spune că ”să dorm trei ani de zile în continuu, fără să mă trezească cineva.” Chiar și așa, nimic din ce am enumerat mai sus nu a fost ceva ce am făcut pentru că m-a obligat cineva sau ca să mulțumesc pe cineva.
Toate lucrurile de mai sus au fost alegerea mea.
Am ales să-mi termin masterul (pe care l-am început la Cluj și l-am terminat de la București), în primul rând pentru că vreau să termin lucrurile atunci când le încep și apoi pentru că vreau să ajung unul dintre cei mai buni experți în domeniul meu.
Nu cred că am nevoie neapărat de o diplomă pentru asta, dar prin faptul că am reușit să-l duc la bun sfârșit, mi-am demonstrat mie că sunt suficient de disciplinată și că dacă vreau, pot să fac orice îmi propun.
Am ales să mă implic în Rotaract pentru că energia pe care mi-o dau oamenii și proiectele de acolo e ceva ce nu pot să obțin în altă parte. I-aș spune cum spunea și Vlad ”Food for Soul”. 😀
Am ales să fac un alt curs de certificare în Social Media pentru că îmi place la nebunie să învăț lucruri noi. Apoi, cea mai tare chestie pe care am observat-o atunci când fac cursuri noi e că îmi dau seama cât de multă informație avem la dispoziție și cât de puține știm defapt. Pe mine, una, asta mă face să vreau să știu și mai mult.
Am ales să mă trezesc motivată și să merg cu zâmbetul pe buze la jobul pe care îl am pentru că lucrez într-un domeniu care mă stimulează și mă provoacă în fiecare zi.
Am ales să mai adaug încă un zbor de Cluj pe lângă cele două programate pentru disertație, pentru că îmi era dor de prietenii mei și pentru că energia pozitivă cu care mă întorc de la ei, după fiecare vizită, îmi ajunge pentru cel puțin 3 luni de zile. 🙂
Prietenii mei sunt, de departe, una dintre cele mai importante sfere de influență din viața mea. Și te încurajez și pe tine să investești în relații sănătoase, în adevăratul sens al cuvântului, pentru că elanul și fericirea pe care ți-o oferă o prietenie autentică e ceva ce îți promit că nu vei găsi în foarte multe lucruri în viața asta.
Și, nu în ultimul rând, te încurajez să alegi. Alege oamenii cu care îți petreci timpul, alege locul în care vrei să muncești, alege cărțile pe care le citești, alege lucrurile în care îți investești energia. Alege cu cap, alege cu inima, nu are importanță, dar alege!
Viața e prea prețioasă ca să o trăiești la întâmplare și e prea scurtă ca să-i lași pe alții să aleagă pentru tine.
”Dragi pasageri, vă rugăm să vă conectați centurile de siguranță, în 10 minute vom ateriza.”
Îmi las loc pentru ultimele rânduri și închid laptopul.
. . .
A: Hello! Abia am aterizat. Fac cam 30 de minute până la voi, mai are rost să vin?
F: Da. Vino. 🙂
I-am mulțumim șoferului pentru ajutorul la bagaj și am pornit spre Monterou pentru prima ședință din noul mandat.
În seara aceea, colegii mei m-au așteptat cu o surpriză. Mă votaseră membru cu drepturi depline al Rotaract Atheneum București. Am plecat spre casă semi-adormită și înfometată dar cu un pin nou, o disertație de 10 și o colegă de apartament care mă aștepta cu brațele deschise. Nimic altceva nu mai conta.
